MÂNIA LUI IEHOVA IA SFÂRŞIT „Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!” Apocalipsa 16:17 „Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri, care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.” Apocalipsa 15:1 IEHOVA, Dumnezeul cel viu şi adevărat, să fie slăvit şi preamărit pentru că a binevoit să ne ţină în viaţă, să trăim aceste clipe şi ne permite să-I fim martori la tot ce face în aceste timpuri. Iată, potirul îngerului al şaptelea, un ultim potir al mâniei lui Dumnezeu, este acum vărsat „în văzduh”, după care mânia lui IEHOVA ia sfârşit. Ca să înţelegem cât mai corect şi această vărsare a ultimului potir al mâniei lui Dumnezeu, pe lângă faptul că cerem necontenit înţelepciune de la El, vrem să analizăm cu atenţie câteva aspecte: - Ce este văzduhul peste care s-a vărsat ultimul potir? - Ce „s-a isprăvit”? - Dacă şi mânia lui Dumnezeu „s-a isprăvit”, cât timp a ţinut această mânie? - De ce s-a mâniat IEHOVA? - Doar faţă de cine ia sfârşit această mânie? - Faţă de cine continuă mai departe mânia lui IEHOVA? - Ce va fi după ce mânia ia sfârşit? După cum s-a mai arătat în alte teme, întreaga descoperire făcută apostolului Ioan de către Isus Hristos (Apocalipsa 1:1), se adresează slujitorilor lui Dumnezeu, cu atât mai mult şi aceste potire ale mâniei lui Dumnezeu au de a face cu cei ce au făcut un legământ cu IEHOVA, legământ mărturisit printr-un botez. Dacă se specifică în verset că aceste potire sunt „cele din urmă”, cu siguranţă că nu au fost doar acestea, ci au mai fost şi altele precum cele ce au urmat celor şapte sunete de trâmbiţă, venindu-se cu menţiunea că ultimele trei dintre acestea sunt nişte urgii deosebit de mari (Apocalipsa 8:13). Primele şase potire dintre cele din urmă sunt vărsate peste pământ, mare, râuri şi izvoare, peste soare, peste scaunul de domnie al fiarei şi peste râul cel mare Eufrat, iar cel din urmă a fost aruncat în văzduh. Este limpede că toate acestea au sens figurat, simbolic, şi nu este vorba de aceste elemente în sens literal. Întreaga carte Apocalipsa ne descoperă starea poporului în „ziua Domnului” (Apoc. 1:10), adică în ce stare se găsea poporul lui IEHOVA în zilele de pe urmă şi din cine este compus în aceste timpuri acest popor. Prin urmare, printre cei ce s-au alipit de acest popor în aceste timpuri şi a atras mânia lui IEHOVA asupra lui, găsim: apostoli şi „pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt” (Apoc 2:2), Iudei şi cei „ce zic că sunt Iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei” (2:9), „nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel” (2:14), „câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura Nicolaiţilor” (2:15), „Iezabela, femeia aceea, care se zice proorociţă” (2:20), dar ea amăgeşte pe robii Domnului şi îi învaţă să se dedea la curvie, cei ce le merge numele că trăiesc, dar sunt morţi (3:1), cei ce nu sunt nici reci nici în clocot, dar sunt ticăloşi, nenorociţi , săraci, orbi şi goi. Tot alipiţi de acest popor şi acoperiţi cu această mască numindu-se „Martorii lui Iehova”, mai găsim: fiara, biruitorii fiarei, închinătorii ei, proorocul mincinos, duhuri necurate, desfrânata care şede pe ape mari, lăcuste, cei ce nu au pecetea şi 144000 pecetluiţi pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Deci, având în faţă toate aceste categorii de oameni, cei mai mulţi dintre ei având un caracter negativ, dar toţi deopotrivă susţin că sunt închinători ai lui IEHOVA, este de înţeles de ce au fost necesare atâtea potire ale mâniei lui IEHOVA, turnate în locuri diferite. Porunca care venea din Templu era: „Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!” Apocalipsa 16:1b. Desigur, „îngerii” care au primit această poruncă au executat-o întocmai şi nu au fost neascultători chiar dacă un potir a fost vărsat peste soare, deci nu „pe pământ” cum era porunca, iar ultimul a fost vărsat „în văzduh”. Aceasta este încă o dovadă că toate cele peste care s-au vărsat potirele au un înţeles simbolic. Să vedem, pe scurt, ce ar putea însemna fiecare: „Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ.” Apocalipsa 16:2a. În mai multe teme ale acestei ediţii s-a discutat despre „cer”, „pământ” şi „mare”. „Pământul” peste care s-a vărsat primul potir, nu este altceva decât acea parte din poporul Domnului care are frică de IEHOVA şi primeşte învăţătură de la partea numită simbolic „cer”, dar printre ei sunt şi din aceia care se închină „fiarei” (conducătorii Societăţii Watch Tower, bineînţeles, conducători nepuşi de IEHOVA) şi icoanei ei. „Al doilea a vărsat potirul lui în mare.” Apocalipsa 16:3a. „Marea” este tot o parte din popor, dar acei care o compun nu mai au frică de IEHOVA. Proorocul Daniel aminteşte de această parte din popor care se găseşte acolo (în popor) cu totul din alt motiv decât de a servi Domnului. (Daniel 2:43). Această parte trebuie să dispară, nu-şi are locul acolo, de aceea apostolul Ioan spune mai pe urmă: „… şi marea nu mai era.” Apocalipsa 21:1a. „Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor.” Apocalipsa 16:4a. „Râurile şi izvoarele” pot însemna orice firicel de învăţătură, mai mic sau mai mare, învăţătură aparte de cea care curge pe „râul cel mare Eufrat” şi care face câtuşi de puţină lumină în popor, arătând starea jalnică în care acesta se găseşte. Împietrirea inimii lor îi face să nu acceptă asemenea ape, de altfel nici nu le merită şi pentru ei devin „sânge”. „Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare.” Apocalipsa 16:8a. Mai întâi avem un „soare” eclipsat (Apocalipsa 8:12), semn că pe pământ sunt luminători mai mari decât cei ai Societăţii Watch Tower, dar aceşti luminători sunt mult prea tari pentru mulţi din popor. Despre vărsarea potirelor de către îngerul al cincilea „peste scaunul de domnie al fiarei” şi al şaselea „peste râul cel mare Eufrat”, s-a vorbit mai pe larg în temele numărul 20 şi 21. Slăvit să fie IEHOVA, pentru că la scurt timp după ce îngerul al şaselea şi-a vărsat potirul, „râul cel mare Eufrat” a şi început să sece, adică literatura Societăţii Watch Tower s-a înjumătăţit, de la 32 de pagini per revistă a scăzut la 16 pagini, iar cele trei site-uri ale Societăţii s-au condensat într-unul singur. Chiar Societatea Watch Tower a anunţat această reducere printr-o scrisoare către toate congregaţiile, scrisoare ce era însoţită de anunţul de a nu se citi înainte de 2 Aprilie 2012. Să fim siguri că nu este vorba doar de o scădere în intensitate a acestui figurativ „râu Eufrat”, ci acesta va seca complet în scurt timp, tocmai pentru a face loc „împăraţilor care vin de la răsărit”. Acum cred că ne este uşor de identificat ce este văzduhul peste care s-a vărsat ultimul potir al mâniei lui Dumnezeu. Desigur, este tot o categorie de oameni din poporul Domnului, dar nu sunt „pământ”, nici „mare”, nici „izvoare”, nici „soare”, nici „fiară” şi nici râul acesteia. Aceşti componenţi ai „văzduhului” nu aparţin „cetăţii celei mari”, adică Societăţii Watch Tower, dar se identifică tot cu numele de „Martorii lui Iehova”. Aceştia sunt grupaţi în diferite asociaţii sau alte forme de organizare şi reprezintă foarte bine „cetăţile Neamurilor” (Apocalipsa 16:19). De ce se fac aceştia vinovaţi, încât IEHOVA are un potir al mâniei Lui, separat pregătit pentru aceştia? Se fac vinovaţi de mai multe lucruri şi pe drept se varsă mânia lui IEHOVA şi peste aceste grupări şi o să enumerăm câteva: imită în forma lor de organizare un sistem negativ pe care Biblia îl numeşte „fiară” şi copiază numărul ei: şase, şase, şase. Ştim deja ce înseamnă acest număr! Un alt păcat, chiar mai grav ca şi cel enumerat întâi este că în loc de învăţătura Bibliei pe care ne-a dat-o IEHOVA prin prooroci, Isus şi apostoli, aceştia pun mai presus „revista”, adică învăţătura Societăţii Watch Tower, pe care o acceptă unii până în anul 1942, alţii până în anul 1948, 52, etc. De multe ori se întâmplă că în timp ce le dovedeşti cu Biblia că oarecare parte din învăţătura acestora nu corespunde cu Biblia şi nici nu are logică, ei spun: „să vedem ce zice revista!” De ce nu recurgem la Biblie? Fraţilor!! S-a demonstrat cu Biblia că cea mai mare parte a doctrinei Societăţii Watch Tower nu corespunde, ori noi ţinem în continuare la aceeaşi doctrină? Dacă tot aţi făcut mici modificări în învăţătură, deoarece timpul a demonstrat că era greşită, cine v-a împuternicit să o faceţi? Desigur, Biblia vă dă această împuternicire! Atunci!? De ce nu cercetaţi totul cu Biblia şi să luaţi doar ce este bun? Perioada de belşug spiritual de care a avut parte poporul, perioadă de care am tot vorbit, care a ţinut 70 de ani şi s-a sfârşit prin 1941 – 1942 şi urmată apoi de o crâncenă foamete spirituală, NU o caracteriza faptul că tot ce curgea pe canalul de învăţătură a Societăţii era limpede ca şi cristalul, ci faptul că în acea perioadă închinarea pe care poporul o aducea lui IEHOVA era curată! Ei încă nu introduseseră idoli în închinarea lor. La început era „aur curat”, iar azi avem „lut amestecat cu fier”! Despre o hrană curată, o „apă limpede” (Apocalipsa 22:1), Biblia ne vorbeşte şi ne învaţă că ea va curge după o lungă perioadă de timp, perioadă în care peste poporul Domnului urma să treacă multe necazuri , nenorociri şi vaiuri. Iată, acum această vreme este foarte aproape, necazul e pe sfârşite, dar mai întâi apa tulbure a râului „Eufrat” trebuie să sece complet. Închinarea la idoli este un mare păcat! Să nu ne păcălim crezând că un idol poate fi doar cel de la colţul drumului, o icoană sau un bun material! Şi un om poate deveni un idol, crezându-l în tot ce spune. Un fost preşedinte al Societăţii sau învăţătura lui, sau altă învăţătură, chiar aceasta fiind, poate deveni un idol! Nu este permis să punem nimic mai presus de Biblie, iar închinarea se cuvine să o dăm în întregime lui IEHOVA! Iubiţi fraţi în Dumnezeul IEHOVA şi în Domnul Isus Hristos! Voi care aţi ales să părăsiţi „cetatea cea mare”, adică vestita Societate Watch Tower şi acum „locuiţi” „în văzduh”! Aţi ales bine, deoarece porunca lui Isus era: „De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii” despre care a vorbit proorocul Daniel „aşezată în locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi…” Matei 24:15, 16. Dar iată că mai este ceva de făcut: acum, aflându-vă „în munţi”, nu vă este departe de a „urca” pe „muntele Sion” unde suntem aşteptaţi de Domnul Isus (Apocalipsa 14:1). Aceasta este o întâmpinare a Domnului în văzduh ( 1Tesaloniceni 4:17), bineînţeles, un alt văzduh decât cel peste care se varsă ultimul potir al mâniei lui IEHOVA. După ce îngerul a vărsat şi cel din urmă potir al mâniei lui IEHOVA, „din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!” Apocalipsa 16:17b. Ce înseamnă acest „S-a isprăvit!”? Ce s-a isprăvit? Alte traduceri ale Bibliei redau: „S-a terminat!”, „S-a sfârşit!” „S-a făcut!” Acest „S-a isprăvit!”, ar putea însemna un raport al îngerului care a primit ordin să pecetluiască pe cei 144000 (Apocalipsa 7:3; Ezechiel 9:11) sau a celor „doi martori” că şi-au isprăvit mărturisirea lor (Apocalipsa 11:7), dar fiindcă acest glas a ieşit din Templu şi nu dus în Templu, şi a ieşit chiar din „scaunul de domnie” însemnând că este chiar glasul Domnului IEHOVA, acest glas ne aduce minunata veste, anunţată dinainte (Apocalipsa 15:1), că mânia lui IEHOVA ia sfârşit. Referindu-ne doar la perioada de timp numită „ziua Domnului”, „zi” în care se întâmplă această descoperire relatată de apostolul Ioan, cât timp a ţinut această mânie a Domnului şi de ce S-a mâniat El? Un răspuns găsim la proorocul Zaharia, care spune: „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri.” „Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?” Zaharia 1:2, 12. Aşa cum îi răspunde Domnul proorocului Zaharia (vezi versetele 1 – 17), proorocii nu puteau trăi veşnic, de aceea şi-au lăsat proorociile lor ca dovadă pentru noi astăzi, şi într-adevăr, după cum arată şi proorocul Daniel şi Ieremia (Daniel 9:2; Ieremia 25:12), 70 de ani a ţinut Dumnezeu mânie pe poporul Său şi în zilele noastre, timp în care IEHOVA nu i-a vorbit, nu i-a descoperit nimic, dimpotrivă, şi ce era deja spus prin prooroci le-a pecetluit să nu le înţeleagă şi i-a lăsat să fie luaţi robi, poporul fiind stăpânit crud de nişte „fiare”. Iată! În acest an, 2012, mânia lui IEHOVA ia sfârşit! Ştim ce înseamnă ca IEHOVA să nu fie mânios pe poporul Său? Am prins noi vremuri dinainte ca IEHOVA să se mânie? Puţini oameni dintre cei ce mai trăiesc astăzi au fost maturi spiritual în urmă cu 70 de ani. Nu ne referim aici la toţi locuitorii Pământului, ci doar la cei ce au făcut un legământ cu IEHOVA. Noi, cei care ne-am născut şi am trăit doar în vremuri în care IEHOVA era mânios pe poporul Său şi nu lucra cu acest popor, putem spune bazaţi pe ceea ce ne arată Sfintele Scripturi, fără să fi gustat acele vremuri dinainte, că pentru închinătorii lui IEHOVA urmează, din nou, vremuri bune, vremuri de belşug spiritual care nu se mai termină niciodată. Acesta ne duce la o înţelegere clară a tot ce ni s-a transmis în paginile Sfintei Scripturi, fără să mai avem parte de adevăruri pecetluite. De ce s-a mâniat IEHOVA pe poporul Său în aceste timpuri, iarăşi găsim răspuns la proorocii Domnului, iar ca să fim siguri că aceştia s-au referit la vremurile noastre, proorociile lor sunt întărite de cuvintele lui Isus din cartea Apocalipsa şi nu numai. IEHOVA, prin proorocul Ieremia, ne vorbeşte astfel: „V-am trimis într-una pe toţi slujitorii Mei proorocii, ca să vă spună: „Nu faceţi aceste urâciuni pe care le urăsc.” Dar ei n-au vrut s-asculte, n-au luat aminte, nu s-au întors de la răutatea lor, şi n-au încetat să aducă tămâie altor dumnezei. De aceea s-a vărsat urgia Mea şi a izbucnit mânia Mea, şi în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, care nu mai sunt decât nişte dărâmături şi un pustiu, cum se vede astăzi. „Acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Pentru ce vă faceţi voi singuri un rău atât de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci, şi să nu mai rămână nici o rămăşiţă din voi? Pentru ce Mă mâniaţi voi prin lucrările mâinilor voastre, aducând tămâie altor dumnezei ai ţării Egiptului, unde aţi venit să locuiţi pentru o vreme, ca să fiţi nimiciţi şi să ajungeţi o pricină de blestem şi de ocară printre toate neamurile pământului?” Ieremia 44:4 – 8. Şi prin proorocul Isaia ne vorbeşte Domnul, arătându-ne motivul mâniei Sale. Să arătăm câteva exemple: „Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune! Vai de cei ce se socot înţelepţi, şi se cred pricepuţi! Vai de cei tari când este vorba de băut vin, şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari; care scot cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi! De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriştea, şi cum arde flacăra iarba uscată, tot aşa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, şi floarea li se va risipi în vânt ca ţărâna, căci au nesocotit legea Domnului oştirilor, şi au dispreţuit cuvântul Sfântului lui Israel. De aceea Se şi aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Îşi întinde mâna împotriva lui, şi-l loveşte de se zguduie munţii, şi trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul uliţelor. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui este încă întinsă.” Isaia 5:20 – 25. Să nu ne grăbim să spunem că toate aceste rele se găsesc în lume şi nu în poporul Domnului, căci Domnul de poporul Său este interesat şi îl numeşte „via Domnului oştirilor” (Isaia 5:4 – 6). Aşa cum s-a arătat anterior, toate aceste păcate ale poporului, păcate care au atras mânia lui IEHOVA asupra lor, sunt arătate şi de Isus în Apocalipsa capitolele 2 şi 3, păcate care există în biserici în aceste zile. Şi apostolul Pavel ne atenţionează asupra acestor lucruri care atrag mânia lui IEHOVA: „Căci ştiţi bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.” Efeseni 5:5. Este de netăgăduit că în poporul Domnului se găsesc astăzi şi astfel de oameni cu astfel de fapte interpretabile simbolic, dar foarte trist că şi literal se găsesc astfel de fapte: curvari, stricaţi şi lacomi de avere şi încă printre cei „sus puşi”. (vezi Ieremia 25:29). Cu adevărat, nelegiuirea unora ce se cheamă cu Numele Domnului nu mai poate fi mascată ori ascunsă şi pe drept aşteaptă mânia lui IEHOVA. Pentru cei din „Ierusalim” care „suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo” (Ezechial 9:4), pentru aceştia vine eliberarea! Să fim atenţi! Urâciunile se săvârşesc chiar în cetatea chemată cu numele Domnului, nu în afara ei! Domnul va elibera doar o mică rămăşiţă din popor, doar 144000 de oameni pecetluiţi cu pecetea Dumnezeului celui viu. Doar pentru aceştia mânia lui IEHOVA ia sfârşit. Puţini! Doar un mic număr comparat cu întreg poporul care numără peste 7 milioane de oameni. Pentru restul mulţimii, mânia lui IEHOVA continuă pentru a-i duce la îndeplinire planul Său. Iată ce arată proorocul Isaia: „Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. Şi nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara.” Isaia 10:22, 23. Despre aceleaşi întâmplări ne vorbeşte şi proorocul Ieremia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda pe care i-am trimis din locul acesta în ţara Haldeilor; Îi voi privi cu un ochi binevoitor, şi-i voi aduce înapoi în ţara aceasta: îi voi aşeza şi nu-i voi mai nimici, îi voi sădi şi nu-i voi mai smulge. Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu Sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor. „Şi ca smochinele cele rele cari, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul, aşa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui, şi rămăşiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta şi cei ce locuiesc în ţara Egiptului. Îi voi face de pomină, o pricină de nenorocire pentru toate împărăţiile pământului, de ocară, de batjocură, de râs, şi de blestem, în toate locurile unde îi voi izgoni. Voi trimite în ei sabia, foametea şi ciuma, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor.” Ieremia 24:5 – 10. Sabia, foametea şi ciuma! Aceasta este pedeapsa cetăţii celei mari! După vărsarea celui din urmă potir „au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare. Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit.” Apocalipsa 16:18, 19a. Despre „fulgere, glasuri şi tunete” s-a mai discutat în tema numărul 18 şi înţelesul lor rămâne acelaşi. La fel şi cutremurul de pământ nu este un cutremur literal, iar în urma lui „cetatea cea mare” este împărţită în trei părţi. Proorocul Ieremia ne spune că cele trei părţi vor muri de sabie, de foamete şi ciumă, iar proorocul Ezechiel ni le descrie astfel: „De aceea, pe viaţa Mea! zice Domnul, Dumnezeu: pentru că mi-ai pângărit locaşul Meu cel Sfânt cu toţi idolii şi toate urâciunile tale, şi Eu Îmi voi întoarce ochii de la tine; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura. O treime din locuitorii tăi va muri de ciumă, şi va fi nimicită de foamete în mijlocul tău: o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău; şi o treime o voi risipi în toate vânturile, şi voi scoate sabia după ei.” Ezechiel 5:11, 12. Da, foarte asemănător felul în care anunţă proorocii că se vor întâmpla lucrurile, cert este că împărţirea în trei părţi a cetăţii celei mari este pentru a fi distrusă definitiv. La fel, şi cetăţile neamurilor urmează să se prăbuşească. Astăzi, Societatea Watch Tower se clatină! Se clatină de-a binelea! Se pare că acest mare cutremur este aproape. Mulţi ochi privesc spre ea şi urmăresc orice mişcare, dorind să vadă marea minune – prăbuşirea ei. Şi mulţi se bucură de căderea ei fără să ştie de fapt că nenorocirea va paşte curând pe orice religie de pe faţa pământului. Dacă IEHOVA pe aceştia îi judecă mai întâi, făcând dreptate în poporul Său şi răsplătindu-i pe cei vrednici cu minunatul dar: „viaţa veşnică”, iar pe cei ce I-au pângărit locaşul şi Numele fărâmiţându-i şi dizolvându-i, ceilalţi care nici măcar n-au făcut cândva un legământ cu IEHOVA, de altfel fiind mulţumiţi cu religia lor, fără să cunoască pe IEHOVA, pe Fiul Său şi jertfa Sa, este foarte puţin probabil ca aceştia să primească acest dar. De fapt, cei mai mulţi oameni, chiar dacă se consideră creştini, sunt mulţumiţi să-şi trăiască viaţa pe care o au, fără să tindă spre „adevărata viaţă” – viaţa veşnică, pe care Biblia ne garantează că o putem obţine. Pentru toţi cei vii spiritual, sfârşitul mâniei lui IEHOVA este un eveniment principal deoarece aceasta redeschide şi face posibilă intrarea în Templu. Apostolul Ioan vede în viziunea sa: „Şi Templul s-a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.” Apocalipsa 15:8. Intrarea în „Templu” a unui creştin face posibilă obţinerea de învăţătură direct din partea lui IEHOVA, o învăţătură clară, curată, a tot ce era până acum pecetluit de Dumnezeu. Dacă în Templul literal sau în Cortul Întâlnirii intrarea se putea face numai după o curăţire, tot aşa şi în acest „Templu” spiritual, pentru a putea intra, este nevoie mai întâi de o curăţire. Un bun exemplu de astfel de curăţire, şi spus foarte concret, ni-l dă proorocul Isaia. Acesta este „adevăratul post” sau postul plăcut lui Dumnezeu: „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.” Isaia 58:6, 7. Efectul ţinerii acestui post ni-l spune mai departe tot acest prooroc, spunând vorbele lui IEHOVA: „Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua nămeaza mare!” Isaia 58: 8 – 10. Desigur, toate acestea se întâmplă doar după ce mânia lui IEHOVA ia sfârşit. Iată ce ne spune mai departe proorocul: „Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit „Dregător de spărturi” „Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit.” Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea Sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” Isaia 58: 11 – 14. Observăm că proorocul accentuează: „căci gura Domnului a vorbit.” Într-adevăr, fiindcă acestea sunt vorbite de gura Domnului, acestea se vor îndeplini, chiar sunt în curs de îndeplinire. Apelul nostru către toţi închinătorii lui IEHOVA, către toţi acei ce au făcut un legământ cu IEHOVA pentru a-l servi, către toţi cei ce suspină şi gem din pricina urâciunilor care se săvârşesc în popor sub ochii lor (Ezechiel 9: 4), către toţi cei nevinovaţi care nu au făcut nici o spargere (Ieremia 2:34), dar sunt prinşi captivi în religia Martorilor lui Iehova, către cei ce nu s-au închinat la idoli, la fiară şi la icoana ei, către cei ce nu ţin învăţătura lui Balaam şi nu sunt amăgiţi de „Iezabela”, către toţi cei ce au cu adevărat ochi de văzut şi urechi de auzit, apelul nostru către toţi aceştia este SĂ SE TREZEASCĂ LA VIAŢĂ! Mânia lui IEHOVA faţă de aceştia tocmai ia sfârşit! Să intre Duh de la Dumnezeu în „oasele care s-au apropiat unele de altele, le-a crescut vene, carne şi piele (Ezechiel 37: 1 – 10)! Îndrăzniţi să intraţi în Templu! Templul este deschis! Vă aşteaptă! Dacă aţi reuşit să ţineţi „adevăratul post”, cereţi de la IEHOVA lumină şi înţelepciune şi de acum înainte El vă va lumina! IEHOVA nu mai este mânios pe noi!! Semnul că aşa stau lucrurile, este chiar „cetatea cea mare” – Societatea Watch Tower! În curând aceasta trebuie să se sfărâme în bucăţi şi bucăţele (Daniel 2:44, 45)! În curând vom asista la judecata „curvei” şi a „fiarei” care o poartă! În curând vom putea participa la un „mare ospăţ” spiritual, la „nunta Mielului”! Cât despre restul omenirii, cei ce nu doresc să cunoască pe IEHOVA, nu caută scăpare şi adăpost la El, plata lor rămâne cea la care aderă: o viaţă de muritor. IEHOVA, Dumnezeul cel drept, sfânt şi adevărat să fie slăvit în veci de veci! Data apariţiei: Iulie 2012