FIARELE BIBLIEI ȘI POTIRUL MÂNIEI LUI DUMNEZEU „Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Și împărăția fiarei a fost acoperită de întunerec. Oamenii își mușcau limbile de durere.” Apoc. 16:10 Sunt bine cunoscute vedeniile proorocului Daniel despre „fiare” şi cele ale apostolului Ioan din cartea Bibliei, Apocalipsa. Cine sunt aceste fiare pe care le-au văzut proorocul Daniel şi apostolul Ioan în vedeniile lor, şi de ce este principal să cercetăm aceste lucruri acum? După un studiu atent al acestor vedenii, ne dăm uşor seama că ceea ce a văzut proorocul Daniel este foarte asemănător cu ceea ce a văzut apostolul Ioan cu sute de ani mai târziu, deci ţintesc spre aceleaşi întâmplări. Când proorocul Daniel cerea lămuriri pentru că nu înţelegea vedeniile, îngerul îi zice: „Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului.” Daniel 8:19. Un alt răspuns pe care îl primeşte este: „Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.” Daniel 10:14. Deci, este clar că vedeniile proorocului Daniel privesc pe poporul Domnului, deoarece poporul lui Daniel era şi poporul lui Dumnezeu şi privesc nişte timpuri îndepărtate de la data scrierii lor, adică vremea sfârşitului. Aşa cum s-a arătat în temele anterioare, în această vreme a sfârşitului, poporul Domnului nu este actualul popor Israel, ci este un popor format din „Iudei” tăiaţi împrejur în inimă (Romani 2:29), închinători ai lui IEHOVA, oameni de orice naţie de pe Pământ. Acesta este un prim motiv pentru care este bine să ne preocupe acum această cercetare. Pentru că am amintit expresia „vremea sfârşitului”, trebuie să precizăm că prin această expresie noi NU înţelegem sfârşitul lumii, ci sfârşitul perioadei de robie a poporului lui Dumnezeu (Daniel 9:2), sfârşitul domniei lui Satana (Apocalipsa 20:2), sfârşitul înşelăciunii şi minciunii. În ciuda tuturor prezicerilor despre anul 2012 legate de sfârşitul lumii, dimpotrivă, lumea de abia porneşte pe un făgaş bun, sub domnia Regelui Hristos. Un alt motiv pentru care aducem acum în discuţie această temă, este acela de a ne arăta poziţia faţă de îngerii care au primit cele şapte potire de aur, pline de mânia lui Dumnezeu, mai cu seamă îngerul al cincilea care a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei (Apocalipsa 15:7, 16:10). Să nu fim înţeleşi greşit, noi nu suntem nici unul din acei îngeri, doar ne arătăm acordul pentru acţiunea lor. Slăvit să fie IEHOVA, căci a sosit şi acest timp! Prima vedenie a proorocului Daniel despre „fiare” este descrisă în capitolul 7, apoi în capitolul 8 vede un berbec şi un ţap, ambii cu o înfăţişare anormală. Şi pe aceştia îi putem numi fiare. Fiare în vedeniile apostolului Ioan, găsim în capitolele 11:7, 12:3; 13; 17, etc. Unele traduceri ale Bibliei, precum cea din 1873 tradusă după textele originale, redau expresia „fiare” şi în Apocalipsa 4:7, iar traducerile mai noi le numesc „făpturi vii”. Desigur, între acestea şi celelalte, există o diferenţă majoră, ca şi între doi poli opuşi, deoarece făpturile vii slujesc lui IEHOVA, iar fiarele sunt adversarele Lui. Tot ce se spune despre fiarele din Apocalipsa vine în completarea celor din Profeţia lui Daniel şi invers. Dacă le supunem atenţiei reiese: fiecare fiară cu care se identifică şi ce face? În ce timp, cât timp şi împotriva cui lucrează? Să începem cu Apocalipsa 12:3: „În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.” Cine este acel „mare balaur roşu”? Este acesta însuşi Satana? Nu! Studiul ne îndrumă spre altcineva! Despre acest balaur mai ştim: „Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ.” Apocalipsa 12:4a. În cazul în care balaurul ar fi Satana, „a treia parte din stelele cerului” pe care le trăgea după el, nu pot fi decât îngeri corupţi de el. Luptă Satana împotriva lui însuşi? Nu se poate aşa ceva! Astfel nu poate dăinui! (vezi Matei 12:26). Dimpotrivă, Satana dacă ar avea acceptul şi-ar lua „stelele” lui de pe pământ şi le-ar ridica la cer, făcându-le stele rătăcitoare (Iuda 13), nicidecum invers, adică să-i coboare din cer pe pământ. În versetul 9 al Apocalipsei capitolul 12, este arătat cum Mihail cu îngerii lui au aruncat pe pământ pe Satana împreună cu îngerii lui. Aici iar par lucrurile încurcate şi se pune întrebarea: Când a fost Satana aruncat din cer pe pământ? Când s-au întors cei 70 de ucenici şi Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer” (Luca 10:18)? În anul 1914 sau altădată? Satana este un spirit nevăzut ochiului omenesc, un spirit rău dar şi foarte puternic. Un spirit stă unde vrea el, pe pământ sau în cer. Au reuşit cei 70 de ucenici prin propovăduirea lor, oameni fiind, să-l doboare literal pe Satana din cer pe pământ? Cu siguranţă, nu! Pentru că tot Isus ne vorbeşte despre un soi de draci cărora ucenicii nu le puteau ţine piept: „Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post” (Matei 17:21), cu atât mai greu era acelor ucenici să-l doboare pe însuşi Satana, căpetenia acelor draci. Când Isus spune că a văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer a vorbit într-un mod simbolic. Pământul era plin de demoni (draci) şi înainte de a spune Isus acele cuvinte. Acei demoni când au fost aruncaţi pe Pământ, unde au plecat când au fost scoşi din oameni? Biblia ne dă mai multe exemple de aruncare a lui Satana din cer pe pământ, toate la timpuri diferite: Luca 10:18, Apocalipsa 8:10, 9:1, 12:12. Toate aceste versete au un înţeles simbolic. Ori de câte ori un credincios a învins un demon sau a rezistat ispitelor lui Satana, simbolic vorbind, Satana a fost aruncat jos. Astfel, când s-au întors plini de bucurie cei 70 de ucenici, Satana a fost aruncat jos. Când a sunat al treilea înger din trâmbiţă, adică a scos la iveală nişte adevăruri care arătau cât de „poluată” era apa adevărului pe care o bea poporul, Satana iarăşi a fost aruncat din cer. Pe urmă îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Acesta descoperă celor ce doresc să priceapă că nu poporul Domnului sunt „lăcustele”, ci cei simbolizaţi prin lăcuste luptă împotriva poporului, conduşi fiind de Abadon. Aici iar a căzut o „stea” din cer pe pământ. Satana s-a folosit de un vicleşug pentru a înşela poporul Domnului. Acest vicleşug este numit „fiară” sau „balaur”. Acei oameni care nu şi-au pătat niciodată închinarea adusă lui IEHOVA, care nu s-au închinat nici „fiarei”, nici „icoanei ei”, pe drept sunt numiţi simbolic „cer”. Faţă de aceştia Satana este aruncat la pământ pentru totdeauna. Dar el nu renunţă şi luptă în continuare cu cei ce-i mai rămân, adică cu „pământul” şi „marea”. Prin temele acestei ediţii s-au dezbătut de mai multe ori aceşti termeni: „cer”, „pământ” şi „mare”. Considerăm că nu este cazul să revenim. Şi acel balaur a fost aruncat la pământ tot în acel sens figurat, pentru că cel simbolizat de acel balaur NU a fost niciodată în cerul literal şi nici nu va merge. Se vede că îi plăcea nespus de mult acea poziţie numită „cer”, pentru că atunci „când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.” Apocalipsa 12:13. Ca şi multele aruncări din cer ale lui Satana, şi aruncarea din cer a acestui balaur a constat în faptul că el nu a mai avut putere (pentru a-i rătăci) asupra unor oameni numiţi în sens figurat „cer”, care-i cunosc deja identitatea acelui balaur şi modul lui de acţiune. Faţă de aceştia, balaurul a terminat lupta, nu mai are izbândă căci îi cunosc planul. Balaurul mai poate păcăli doar pe cei numiţi tot în sens figurat „pământ şi mare”. Iată, acesta este alt motiv să credem că balaurul nu este Satana însuşi, pentru că Satana nu termină lupta împotriva celor credincioşi şi nu încetează până ce este „legat” pentru o mie de ani (Apocalipsa 20:2), însă balaurul se mulţumeşte acum, să lupte doar cu „pământul şi marea”. Oricum nu are de ales, dacă ar continua lupta împotriva celor numiţi simbolic „cer”, ar avea mare pierdere şi o înfrângere înainte de vreme. Înainte să-i dezvăluim identitatea acestui „mare balaur roşu”, dorim să mai arătăm încă un motiv pentru care el nu poate fi Satana. Insistăm asupra acestor amănunte tocmai pentru a fi cât mai siguri de identitatea lui. Fiind vorba de o altă fiară, cea din Apocalipsa capitolul 13, se spune despre ea că: „Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.” Apocalipsa 13:2b. Puterea lui şi o stăpânire mare, poate că era posibil să o dea Satana respectivei fiare, dar scaunul lui de domnie în nici un caz. Satana ţine la scaunul lui de domnie. Doreşte chiar mai mult. Pentru că el a pornit în luptă cu Dumnezeul cel Atotputernic, nu cu oameni. Desigur va pierde. Dar observăm cum îşi cedează puterea unul altuia: balaurul dă puterea lui fiarei, fiara dă puterea ei fiarei a doua (Apoc.13:12), iar aceasta a doua fiară dă putere „icoanei fiarei”. Despre balaur ni se mai spune în capitolul 13:4a: „Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei.” Aici iarăşi este foarte principal să stabilim, cine sunt cei ce se închină balaurului şi fiarei? Pentru cine s-a scris toată această interesantă descoperire şi cea a proorocului Daniel? S-a citat deja versetul, dar repetăm: „Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi…” iar Cartea Apocalipsa începe astfel: „Descoperirea lui Isus Hristos pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţând prin îngerul Său la robul Său Ioan…” Apoc.1:1. Robii lui Dumnezeu şi ai lui Isus Hristos nu sunt toţi locuitorii pământului, ci doar aceia care-L recunosc ca Dumnezeul cel Atotputernic al cărui Nume este IEHOVA şi I se închină, şi recunosc jertfa lui Isus. Aici avem de a face cu un cerc mult mai restrâns dintre oameni, oameni numiţi de Dumnezeu: poporul Meu. Despre acest popor au vorbit proorocii Domnului, Isus şi apostolii, arătând toate stările, bune şi rele, prin care acest popor trebuia să treacă. În tema numărul unu al acestei ediţii am încercat să extragem mai multe versete care ne ajută la identificarea acestui popor de astăzi. Acest popor se identifică azi cu numele de „Martorii lui Iehova”. Despre acest popor a proorocit mai întâi proorocul Moise astfel: „Israel s-a îngrăşat, şi a asvârlit din picior; -Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui…” Deuteronomul 32:15. Apoi, mânat de IEHOVA zice: „Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri, şi de boli cumplite; Voi trimite în ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor.” Deuteronomul 32:24 . Dacă analizăm ceea ce au spus toţi proorocii Domnului IEHOVA, vedem că totul potriveşte cu lux de amănunte acestui popor şi nimănui altul, nici altei religii de pe faţa pământului decât religiei Martorilor lui Iehova. Dar nu putem spune că aceştia se închină lui Satana, după cum am citat versetul: „Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei.” Vorbind la dreptate, nici alte religii care nu cunosc atât de bine pe dreptul Dumnezeu IEHOVA, nu se închină direct lui Satana. În concluzie, balaurul cel mare şi roşu nu este Satana. Rolul acelui mare balaur, cel mai bine îl joacă conducătorii religiei Martorii lui Iehova, adică acel pretins „sclav fidel şi prevăzător”. Acest lucru nu mai este o noutate. Tot mai mulţi oameni sinceri de pe întreaga faţă a pământului înţeleg acum corect cine este „poporul” şi „fiara” care-l stăpâneşte. Încă din anul 2002, broşura „Secerătorul” tratează un subiect, „Fiara – unealta pedepsei”, teme ce se pot găsi pe site-ul: www.calesfanta.ro . Chiar dacă în conţinutul acelui subiect, „Fiara – unealta pedepsei”, unele mici amănunte nu se potrivesc cu descrierea Bibliei, totuşi, ne-a fost de mare folos şi îndestulătoare pentru a ne scoate de la întuneric la lumină. Astfel cunoaştem desluşit şi sigur că „fiarele” nu reprezintă în nici un caz Organizaţia Naţiunilor Unite, nici NATO, nici Uniunea Europeană şi nici alte puteri mondiale, forţe militare sau ţări. Aceste fiare au de a face strict cu poporul Domnului şi luptă din interiorul poporului împotriva închinării curate aduse lui IEHOVA şi împotriva adevărului. Când şi-a început acel mare balaur activitatea şi când şi-o termină? Despre începutul activităţii lui, Biblia nu arată exact, dar un lucru este sigur: acest balaur nu putea exista în poporul Domnului în perioada de belşug spiritual. În acea perioadă, care se termină în jurul anilor 1941, poporul aducea Domnului o închinare curată, adică se închina doar la IEHOVA. Poporul încă nu se închina „balaurului”. Cu siguranţă, acel balaur îşi face apariţia în a doua jumătate a secolului XX. Despre timpul în care balaurul îşi termină activitatea şi predă ştafeta „fiarei” care este descrisă în Apocalipsa 13: 1, ştim că este aproximativ în luna iunie 2008. Felul în care s-a calculat aceasta este arătat în tema nr. 18, „Voci în cer”. Recomandăm celor interesaţi să citească cu atenţie acele paragrafe. Nu ştim cât a stat balaurul pe nisipul mării şi exact cât a durat până şi-a predat „scaunul lui de domnie” fiarei, deci nu putem da o marjă de eroare în acest sens. Aici, referitor la aceste date, cel mai bine ştiu cei ce se închină fiarei, cei ce petrec în compania „fiarei”. Trist este că numele celor ce se închină fiarei, nu este scris în „cartea vieţii Mielului”. (Apoc. 13:8). Totuşi, fără să cunoaştem amănunţit ce se întâmplă în conducerea Religiei Martorilor lui Iehova, bazându-ne doar pe ce arată Biblia, putem număra cele 42 de luni în care fiara capătă putere să lucreze (Apoc. 13:5), cu aproximaţie din Iunie 2008. Fie că luăm în calcul 42 de luni din actualul calendar sau 42 de luni după sistemul lunar, spre sfârşitul anului 2011 puterea dată acestei fiare, expiră! Un semn din partea Societăţii Watch Tower, că într-adevăr aşa stau lucrurile, adică balaurul a dat puterea lui fiarei, este cartea: „Să depunem „o mărturie temeinică” despre Regatul lui Dumnezeu”. Aceasta nu întârzie să apară în anul 2009. Multe paragrafe din această carte, precum: pagina 19, paragraful 22; pagina 71, paragraful 10; pagina 103, paragrafele 9 şi 10; pagina 105, paragrafele 15 şi 17, pagina 107, paragrafele 22 – 24; pagina 108, paragraful 3; pagina 111, paragraful 10, pagina 114, paragrafele 14 – 17, pagina 119, paragraful 5; pagina 123, paragrafele 19 şi 20; pagina 131, paragraful 18, pagina 167, paragraful 7; pagina 213, paragraful 9, etc, arată întocmai cum balaurul i-a dat putere fiarei, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. Incredibil, câtă cinste şi onoare îşi aduce Corpul de guvernare al Societăţii Watch Tower! Dacă oamenii care compun acel corp de guvernare ar fi adevăraţi închinători ai lui IEHOVA, nu ar pretinde acea ascultare celor 7000000 de Martori ai lui Iehova, ci dimpotrivă, i-ar îndruma să asculte de IEHOVA. Apocalipsa identifică această fiară cu cea „care avea rana de sabie şi trăia” (Apoc 13:3, 12, 14). Aici nu susţinem ceea ce este arătat în broşura „Secerătorul”. Nu credem că un „cap” al „fiarei” a fost rănit de moarte în anul 1917. Pe atunci „fiara” nu exista şi nici „balaurul” încă nu-şi începea activitatea. Pe atunci, poporul Domnului era în plină perioadă de „belşug” spiritual. Fiindcă „balaurul” nu a mai avut izbândă în lupta lui, fiind aruncat la pământ, a dat puterea lui şi scaunul său de domnie, „fiarei”. Altfel spus, prin vara anului 2008 , conducerea Societăţii Watch Tower s-a reorganizat. Balaurul avea 7 capete şi 10 coarne. La fel şi fiara. Spre deosebire de balaur care avea cununi împărăteşti pe capete, fiara avea cununile pe coarne, iar capetele purtau nume de hulă. Probabil, în aceasta a constat schimbarea din „balaur” în „fiară”. Dar broşura „Secerătorul”, prin tema numărul doi: „Fiara – unealta pedepsei”, care apare în luna Septembrie 2002, cu siguranţă a rănit de moarte un cap al acelui balaur descoperindu-i identitatea, astfel un cap al fiarei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. „Sabia” folosită aici, care a rănit unul din capetele fiarei, este aceeaşi pe care o foloseşte Domul Isus Hristos: „Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea pe care le va cârmui cu un toiag din fier.” Apocalipsa 19:15a. De fapt, din gură nu ies săbii şi nici cartuşe, dar ies cuvinte, cuvinte adevărate care distrug adăpostul minciunii. O astfel de sabie a lovit un cap al fiarei. Aici putem face foarte bine legătura cu versetul 7, din Apocalipsa capitolul 11: „Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.” Iată războiul care a rănit de moarte un cap al fiarei. Dar ea trăia şi s-a vindecat. „Cei doi martori”, au fost biruiţi şi omorâţi. Încă din prima temă am arătat cine sunt cei doi martori şi care este lucrarea lor înainte de a doua venire a lui Isus. A făcut cumva lucrarea „Ilie – Ioan Botezătorul” un compromis cu fiara, încât se spune că fiara îi va birui şi-i va omorî? NU! În nici un caz! Lucrarea celor „doi martori”, care de fapt este o singură lucrare care s-a făcut înainte de a doua venire a lui Isus, asemănătoare cu cea pe care a făcut-o proorocul Ilie şi apoi Ioan Botezătorul înainte de prima venire a lui Isus, de la începutul ei şi până la sfârşitul ei a îndrumat oamenii spre o închinare curată adusă lui IEHOVA. A fost o lucrare foarte necesară, clar amintită de prooroci (Maleahi 4:5), de Isus (Matei 17:11) şi de apostoli (Apoc.11:3), pentru că pe atunci, întocmai ca pe vremea proorocului Ilie, „poporul şchiopăta de ambele picioare”. Amintim ori de câte ori avem ocazia, că acea lucrare „Ilie – Ioan” care a început în luna august 2002, se regăseşte în paginile broşurii „Secerătorul” şi pe site-ul: www.grupcaleasfanta.ro şi oricine doreşte să cunoască starea în care se găsea poporul Domnului în zilele de pe urmă, să citească temele expuse pe acel site. Cu adevărat, pe atunci „cei doi martori”, „Ilie – Ioan”, au pornit o luptă împotriva fiarei, a balaurului care robea greu poporul, dar nu a reuşit să-l distrugă definitiv pentru că nu-i sosise timpul încă, doar i-a rănit un cap care pe urmă s-a vindecat. Deci, putem spune, aşa cum arată Biblia, că fiara i-a învins, apoi i-a omorât prin faptul că lucrarea lor nu-i mai făcea rău, putând să-şi transfere puterea de la balaur fiarei, apoi fiarei cu două coarne ca de miel. Bătălia nu s-a încheiat! „Cei doi martori” nu rămân morţi pentru totdeauna! Timpul mult aşteptat de noi, ca aceştia să se ridice la viaţă (Apocalipsa 11:11), este foarte aproape, aproape că a sosit! Ultima parte a versetului 11 spune că: „o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut”. Desigur, noi nu aşteptăm cu frică să-i vedem vii pe „cei doi martori”. Noi aşteptăm cu bucurie şi nerăbdare aceasta. Altfel spus, noi aşteptăm nerăbdători ca tot ce au avut de spus „cei doi martori” să prindă iarăşi viaţă, adică oamenii sinceri care mai nădăjduiesc să aducă Tatălui IEHOVA o închinare curată, în duh şi adevăr, să studieze cu atenţie tot ce au avut de spus „cei doi martori”, astfel să priceapă tot mai mulţi starea jalnică în care se găseşte poporul, de ce a permis IEHOVA să fie poporul asuprit de fiare, cât durează asuprirea şi ce este de făcut în continuare. Dar despre acei oameni, care se consideră parte a poporului lui Dumnezeu şi numiţi cu Numele Lui, oameni pe care i-a deranjat lucrarea celor „doi martori” pentru că le demasca fărădelegile şi falsul din învăţătură, despre aceştia nu se poate spune că aşteaptă cu bucurie „învierea” celor „doi martori”. Pe aceştia îi cuprinde o mare frică. Şi pe drept li se întâmplă aşa, deoarece Biblia nu le mai dă nici o şansă de izbândă. În continuare, apostolul Ioan vede „ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.” Apocalipsa 13:11, 12. Aici avem de a face cu un alt transfer de putere. De ce se întâmplă acesta? Pentru că „fiara dintâi”, adică corpul de guvernare al Societăţii Watch Tower, conducea în deplină siguranţă şi avea situaţia (deja agitată) sub control? Dimpotrivă, starea disperată şi neînţelegerile între cei din conducerea Societăţii, neînţelegeri care au început prin 2010 şi care nu se mai termină, au dus la această schimbare. Cine poate fi fiara care avea două coarne ca ale unui miel? Un răspuns găsim în Apocalipsa 19:20: „Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcea înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei.” Dacă observăm, aceasta a doua fiară „amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe cari i se dăduse să le facă în faţa fiarei”(Apocalipsa 13:14), întocmai ca şi proorocul mincinos. Mai putem observa că această a doua fiară este condusă din umbră, deci nu conduce din propria-i iniţiativă, şi ambele fiare se folosesc de vicleşuguri pentru că se spune că: „amăgesc”. Aici se întâmplă ceea ce este arătat în Apocalipsa 17:8, adică „fiara era şi nu mai este, deşi este”(vezi traducerea după textele originale din 1873). Despre acest aspect s-a discutat într-o temă anterioară. Starea „prosperă” în care se găseşte acum conducerea Societăţii se poate asemăna foarte bine cu armata lui Faraon în timp ce trecea Marea Roşie. Să vedem descrierea: „În straja dimineţii, Domnul, din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra Egiptenilor şi a aruncat învălmăşeala în tabăra Egiptenilor. A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul.” Exodul 14:24, 25a. Dacă până nu demult, adică în primăvara acestui an, 2011, în conducerea Societăţii Watch Tower mai era câte ceva bun, ne referim aici la puţină închinare curată din partea unora, acum nu mai este nimic, pentru că aşa cum arată profeţia celor „70 de săptămâni” (Daniel 9:24 – 27), „unsul” este stârpit, sau cum este arătat în capitolul 12:7, „puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.” Acum, puterea poporului sfânt este într-adevăr zdrobită de tot. Pacea în popor se ţine doar cu amăgire, viclenie, minciună şi proorocie mincinoasă. Curând soseşte timpul în care „cei ce suspină şi gem din pricina urâciunilor care se săvârşesc acolo” (Ezechiel 9:4b), adică la „Ierusalim”, desigur Ierusalim în sens figurat spus, vor vorbi şi vor adeveri tot ce spunem noi acum. Chiar dacă actualii păstori ai poporului lui Dumnezeu, fac „chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor”, pentru a-i amăgi, „foc” uşor de găsit în revistele editate de Societatea Watch Tower în prezent, adevărata stare a lor este descrisă de proorocul Zaharia astfel: „Căci iată că voi ridica în ţară un păstor, căruia nu-i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mânca din carnea celor mai grase, şi nu le va mai lăsa decât copitele!” Zaharia 11:16 Mulţumiri fie aduse lui IEHOVA, că şi aceasta a doua fiară cu două coarne înşelătoare, în aparenţă asemănătoare cu ale unui miel, cât şi prima, nu au putere asupra celor pe care Biblia îi numeşte simbolic „cer”! Ea amăgeşte doar pe „locuitorii pământului”. Cert este că nici această metodă, adică de a prelua puterea fiara cu două coarne ca de miel de la fiara cu şapte capete şi zece coarne, nu funcţionează. Aici corpul de guvernare se amăgeşte singur, bineînţeles, ca să se împlinească ce este scris: „Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie.” (Apoc. 13:10) Spunem că se amăgeşte, pentru că aducându-şi aminte de timpul în care fiara primeşte putere de la balaur (Apoc. 13:4) şi tot pământul se mira după fiară zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine poate lupta cu ea?”, deci totul mergea foarte bine, ei nu ştiu că timpul ei expiră şi de acum orice măsuri ar lua totul merge la pierzare. Deci, doresc să revină la forma de guvernare iniţială, de aceea este scris: „Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.” Apoc. 13:14b. Bănuim că această decizie este acum aproape să o îndeplinească şi o vor face căci versetul 15 arată: „I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei…” După cum arată Biblia, şi această acţiune a corpului de guvernare este în zadar, pentru că ei nu au ales să lupte împotriva unui om, ci împotriva lui Isus Hristos, Mielul. IEHOVA îi vede din ceruri şi râde de planurile lor, de aceea psalmistul David, inspirat fiind, a zis: „Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând: „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!” – Cel ce şede în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.” Psalmi 2:2 – 4. Tot această acţiune mai este arătată şi în Apocalipsa 17:12. Iată, în loc de cele două coarne ca de miel, vor primi putere cele 10 coarne care vor domni împreună cu fiara un timp scurt, comparat fiind cu cele 42 de luni. În acest timp scurt, cele 10 coarne trebuie să pustiească „cetatea cea mare”, femeia care călărea pe fiară. Cine poate fi acea femeie îmbrăcată în purpură şi stacojiu? Despre această „femeie” ştim: că „şedea pe ape mari” care înseamnă „noroade, neamuri, gloate şi limbi”, că stătea şi pe 7 munţi, că este „cetatea cea mare”, că pe frunte îi scria „Babilonul cel mare”, şi că avea stăpânire peste „împăraţii pământului”. Mai ştim că cele 7 capete ale fiarei sunt 7 împăraţi sau munţi, la fel şi cele 10 coarne sunt 10 împăraţi. Nu ne trebuie bătaie de cap să vedem cât de bine se potrivesc toate reperele care ne sunt date, chiar Societăţii Watch Tower! Adică: este formată chiar literal din multe noroade, neamuri, gloate şi limbi, , chiar este o cetate mare, o organizaţie mondială, cele 7 capete şi cele 10 coarne sunt personaje principale în conducerea Societăţii, iar învăţătura pe care o are, exclusă fiind aici „hrana de lapte” adică învăţăturile începătoare, totul este o mare încurcătură sau un „Babilon”. În acest „Babilon” a fost prins poporul Domnului multă vreme, 70 de ani. Mesajul clar al Bibliei, mesaj care NU mai suportă amânare, pe care noi îl repetăm ori de câte ori avem ocazia, este: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu…” Apoc. 18:4. Oricum am vrea să aplicăm creştinătăţii acest „Babilon”, nu se potriveşte, chiar dacă într-adevăr şi marea parte a învăţăturilor diferitelor religii este o mare încurcătură. Aşa cum este arătat în acest ultim verset citat, poporul Domnului trebuie să fie „captiv” în acel „Babilon”, de aceea mesajul este: „Ieşiţi!”. Nu se poate spune că poporul lui IEHOVA a fost vreodată captiv creştinătăţii, deci această aplicare este greşită. În ce priveşte numărul fiarei, 666, broşura „Secerătorul” îl descrie foarte clar. Am mai citat şi în alt număr (nr.8), dar revenim cu citat din Broşura „Secerătorul” nr.2: „ La pagina 109 a cărţii „Martorii lui IEHOVA – proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu”, în cel de-al doilea paragraf, stau scrise următoarele: „Începând de la 1 ianuarie 1976, toate activităţile Societăţii Watch Tower şi ale congregaţiilor martorilor lui Iehova de pe întregul pământ au trecut sub supravegherea a şase comitete administrative ale corpului de guvernare” – (iată primul şase). Apoi, citim în continuare: „În armonie cu această măsură, la 1 februarie 1976 a avut loc o modificare similară în toate filialele Societăţii”. – (acesta este cel de-al doilea şase). Apoi coborând la cea de-a treia treaptă, - congregaţia, - constatăm că există un comitet care se ocupă de toate problemele congregaţiei, format din şase membrii – (iată aşadar şi cel de-al treilea şase). Iată componenţa acestuia: 1 – prezident; 2 – secretar; 3 – contabil; 4 – supraveghetorul şcolii de minister; 5 – supraveghetorul serviciului de minister; 6 – responsabilul cu literatura. Toate acestea înglobate dau cifra 666!” – încheiat citatul. Şi în cartea: „Să depunem „o mărturie temeinică” despre Regatul lui Dumnezeu”, Societatea Watch Tower arată la pagina 110 forma organizatorică de 6 comitete. După felul în care ne este redat în traducerile de Biblii de care dispunem, există două moduri în care putem citi acest număr – 666. Adică un prim mod: şase sute şase zeci şi şase. La acest număr se pot face multe calcule matematice, înmulţiri, împărţiri şi resturi, coduri de bare, etc. dar acestea nu au nimic de a face cu adevăratul număr al fiarei. Un al doilea mod este cel arătat de fratele nostru în broşura „Secerătorul”, adică: şase, şase, şase. Într-adevăr, aşa cum arată versetul 18 din Apocalipsa capitolul 13, Dumnezeu i-a dat înţelepciune şi pricepere acelui frate, căci a calculat corect numărul fiarei. Înţelegerea corectă a acestui număr, 666, ne scuteşte de multă nelinişte şi frică, fiindcă vedem câtă agitaţie se face între cei ce nu înţeleg cine este fiara şi acest număr al ei. Orice măsuri luate de autorităţile laice legate de coduri de bare, paşapoarte biometrice, coduri numerice, micro-cipuri şi altele de acest gen, îi pun pe jar pe cei ce nu înţeleg numărul fiarei. Oricine ar face o imitaţie a acestui număr pentru a duce oamenii în eroare, acesta se poate dovedi uşor că este un fals şi că nu este adevăratul număr al fiarei arătat în Cartea Bibliei, Apocalipsa. De aceea venim cu un îndemn către toţi oamenii, să se documenteze bine despre ce înseamnă acest număr, iar în ce privesc lucrurile „Cezarului”, lucruri moderne ca şi paşapoarte, cărţi de identitate sau alte micro-cipuri electronice, doar ştiinţa creşte, să dăm „Cezarului ce este al „Cezarului”, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Cei din poporul Domnului care au reuşit deja să iasă de sub „copita” robiei, au parte de „lumină”. Ei nu mai sunt în întuneric şi lumina este în continuă creştere. Orice minte sinceră, dornică să înţeleagă versete ale Bibliei care până nu demult erau un mister, va putea face uşor diferenţa între o interpretare dată „în întuneric” şi una dată „la lumină”. La fel, este uşor de ales între „o lumină mică” şi „o lumină mai mare”. Bineînţeles, doar dacă cercetăm putem înţelege. Aceşti oameni din poporul Domnului, deja liberi, înţeleg că cele patru fiare din vedenia proorocului Daniel din capitolul 7, nu sunt patru imperii mondiale, ci sunt puteri din interiorul poporului lui Dumnezeu, care vor robi poporul în zilele de pe urmă. Dumnezeu, de la început a dorit să arate prin proorocii Săi, prin ce urma să treacă poporul în zilele de pe urmă , la vremea sfârşitului. (vezi: Daniel 2:28; 8:17, 19, 26; 10:14; 11:35, 40; 12:4, 9). Repetăm, nu este vorba de „sfârşitul lumii”, ci de sfârşitul robiei poporului lui Dumnezeu, zilele de pe urmă ale domniei fiarei şi ale lui Satana şi sfârşitul lor. Poporul Domnului IEHOVA, de abia are parte de un nou început care nu se va mai sfârşi niciodată. Dacă adunăm capetele şi coarnele celor patru fiare, obţinem 7 capete şi 10 coarne. Astfel, aceste patru fiare din profeţia lui Daniel capitolul 7, reprezintă foarte bine fiarele din Apocalipsa care încep cu un balaur cu 7 capete şi 10 coarne şi urmate succesiv de fiara cu 7 capete şi 10 coarne, apoi de fiara cu două coarne ca de miel şi în urmă de o icoană a fiarei dintâi. Berbecul din vedenia proorocului Daniel (capitolul 8), ne arată că peste poporul lui Dumnezeu, în vremurile de pe urmă se vor instala conducători cărora cei din popor nu se puteau împotrivi. Nu IEHOVA i-a instalat pe cei simbolizaţi prin „berbece”, ci doar le-a permis. IEHOVA, prin Isus Hristos, dă altfel de reguli despre cei ce doresc să fie mai mari peste fraţi (Matei 20:26). Totuşi aceştia au un caracter bun, căci berbecului nici o fiară nu-i putea sta împotrivă. Într-adevăr, şi în timpul domniei „berbecului” cu cele două coarne ale lui, unele fiare au avut intenţii să preia conducerea, dar n-au izbutit până ce apare „ţapul”. Cele două coarne ale berbecului pot fi foarte bine reprezentate de primii doi preşedinţi ai Societăţii Watch Tower, Charles Russell şi Josep Rutherford. Cel din urmă fiind mult mai sever. Apoi cele patru coarne ale ţapului, care cresc din singurul corn frânt, pot fi următorii preşedinţi, Nathan Knorr, Frederic Franz, Milton Henschel, iar ultimul din care a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult este Corpul de Guvernare. TREZIŢI-VĂ! CEI CE RĂSPÂNDIŢI BROŞURA „TREZIŢI-VĂ” Acum este un timp de trezire mai mult decât oricând înainte. Facem un apel prin aceasta (un ultim apel – vezi Exodul 10:29), la toţi cei ce recunosc pe IEHOVA ca fiind Dumnezeul Cel viu, Cel drept şi adevărat, dar aceştia se mai închină „fiarei”: Treziţi-vă! La cine doriţi să vă închinaţi? Nu vedeţi că „împăratul” care stăpâneşte peste voi vă pune să vă închinaţi la dumnezei de „lemn” şi de „piatră” (Deuteronomul 28:36)? Întocmai ca şi Satana, Corpul de Guvernare cere de la voi închinarea pe care trebuie să o daţi lui IEHOVA! Acel Corp de Guvernare şi acel „sclav fidel şi prevăzător”, nu vă poate lungi viaţa nici măcar cu o secundă, darămite viaţă veşnică vă vor putea-o da? În nici un caz! Dar să fiţi şterşi din „cartea vieţii”, vă pot ajuta aceştia dacă continuaţi să vă închinaţi lor! 70 de ani v-au „jefuit” de bunuri materiale, dar nu le este de ajuns de întind acum mâna peste „Nil” şi fac nedreptate? Oare acest comportament (neplata unei sume de bani la cumpărarea terenului în Ramapo – New York) aduce cinste şi slavă lui IEHOVA sau fac să-I fie Numele hulit şi ocărât? Atenţie! Tăcerea şi nepăsarea voastră vă face complice la această nedreptate! Toată aşa zisa „descoperire”, toate explicaţiile profetice nu-i corespund, sunt lipsite de logică, dovadă că nu IEHOVA vorbeşte acelui „sclav” ci sunt vorbe ieşite din pântecele lui. Treziţi-vă! şi vedeţi cine sunt adevăraţii voştri duşmani?! Noi care vă spunem adevărul sau cei la care aţi ajuns să vă închinaţi şi a căror vorbe le puneţi mai presus de IEHOVA şi de Biblie? Ieşiţi din „Babilon” cei ce doriţi să vă închinaţi doar lui IEHOVA! De ce vreţi să fiţi părtaşi la toate pedepsele pe care IEHOVA le va aduce de acum peste el? Hristos este prezent! „Acum, deci, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!” Psalmul 2:10 – 12. Data apariţiei: Decembrie 2011.